O detaliată şi cuprinzătoare recenzie a lucrării „Cardioendocrinologie – Mecanisme moleculare, manifestări clinice“, ediţia a doua revizuită, autori: Mariana Dobrescu, Constantin Dumitrache – este semnată de dl prof. dr. Caius Duncea.

În condiţiile stresantei avalanşe informaţionale moderne, cărţile medicale privind capitolele majore de patologie trebuie să fie periodic reînnoite. Dacă în urmă cu 25–30 de ani se spunea că volumul cunoştinţelor medicale se dublează la zece ani, azi termenul de cinci ani pare maximal. Poate fi şi una dintre justificările apariţiei celei de-a doua ediţii a monografiei CARDIOENDOCRINOLOGIE – Mecanisme moleculare, manifestări clinice, ce îngemănează nu numai două specialităţi medicale de primă importanţă, dar şi două nume reprezentative ale timpului nostru, menţionate în forma aleasă de autori: Mariana Dobrescu şi Constantin Dumitrache. Şi nu ne surprinde asocierea, încă din titlu, a cardiologiei şi endocrinologiei. Studiul corelativ al patologiei viscerale în bolile endocrine a constituit una dintre direcţiile de cercetare caracteristice Şcolii româneşti de endocrinologie. Diversele aspecte ale patologiei viscerale în endocrinopatii au fost comunicate încă din primul deceniu al secolului trecut, în cercetările lui C. I. Parhon. În deceniile care au urmat, interesul pentru această patologie corelativă a fost permanent, amintind doar câteva dintre lucrările care mi-au marcat începutul carierei: „Ficatul şi hormonii“ (Şt. Milcu, L. Vaisler, Emma Costiner), „Hormonii şi patologia cardiovasculară“ (Dinu Popovici şi Victor Săhleanu, 1966). Şcoala modernă de endocrinologie a reactualizat şi dezvoltat puternic această direcţie de cercetare. Cu siguranţă, patologia corelativă endocrino-viscerală poate aduce contribuţii de mare valoare teoretică şi de mare utilitate practică în problema complexă şi mai puţin cunoscută a unor grupur