Foto: Cristian Marcu Dacă Sebastian Lăzăroiu se afişează în postura de strateg al conglomeratului de guvernământ, Teodor Baconschi se doreşte, fără doar şi poate, ideologul PDL-ului de azi şi, mai ales, de mâine. Tot mai multe mesaje ale ministrului de Externe ţin să aibă un aer filozofic cu bătaie lungă. Aşa am aflat, de curând, că domnia sa îşi doreşte ca PDL să fie votat „de România care munceşte şi nu de România care cerşeşte”.
Încă de la început, se cuvine o observaţie. Spunând „România” şi nu „românii”, filozoful scoate din discuţie orice grup cu reprezentativitate îndoielnică şi care se îndeletniceşte cu trăitul pe spatele altora. „România care cerşeşte” e un peisaj cu perspectivă, e un fenomen. E o parte de ţară. În fond, doar n-o să ajungem la concluzia ca ditamai ideologul se ocupă de o nesemnificativă mână de leneşi. Mesajul baconschian este un atac frontal, extremist, la adresa statului social, aşa cum a fost el dezvoltat vreme de cinci decenii în Europa Occidentală. Există numeroase motive pentru care oamenii „nu muncesc”. De pildă, pentru că au muncit deja şi sunt prea bătrâni. Au construit străzi şi poduri pe care mergem acum sau case în care locuim acum, au plătit taxe. Să mai comentez politica PDL faţă de pensionari?
Nu trece o lună fără să auzim cum trebuie impozitate pensiile mizere – ca sursă financiară a „modernizării” statului român. Există oameni care nu muncesc pentru că sunt prea tineri. Ei învaţă – dacă au unde şi dacă au cu cine şi dacă societatea le arată că asta e cu adevărat important. Dacă nu, ei nu învaţă sau învaţă şi pleacă din ţară. Există oameni care nu muncesc pentru că sunt bolnavi. Ei au nevoie de medicamente, de doctori şi, uneori, de paturi de spital. Toate astea au devenit tot mai rare şi de tot mai proastă calitate. Există oameni care nu muncesc pentru că nu au unde. Sunt şomeri. În măsura
