Mass-media s-a pocăit. În ultimele zile, stă din ce în ce mai puţin pe centura ştirilor. Apretată şi încercănată, falsează în sobrietatea ei. Unde sunt columbenii, truicii, borcii şi pepeii de odinioară? Unde sunt buletinele french-cancan, cu picioarele-n tavan, nunţile filmate din elicopter şi înmormântările transmise live din sicrie, divorţurile cu atârnate de grilajele porţilor? Unde sunt parastasele, sinuciderile şi colivele de odinioară? Sunt în stand-by.
Sub înfricoşătoarea umbră a noului Cod Civil, presa s-a cuminţit, aşteptând. Fiecare speră ca celălalt să-şi frângă primul gâtul, pentru a vedea dacă mai rentează să te-arunci în cap pe micul ecran de pe bara de striptease. Emisiunile de divertisment simulează scandaluri cu manelişti necunoscuţi sau filmează salturi cu paraşuta ale cântăreţelor de muzică populară, televiziunile de ştiri prezintă obsedant starea vremii şi dezmăţ cu accidente rutiere (ce pomană! morţi anonimi, sânge, cioburi!), OTV-ul redifuzează, într-o seară îngheţată de octombrie, „Miss Plaja 2011”. Picată din cer, stupida moarte a baschetbalistului american e disecată până la ultimul cromozom. Prea tehnic, prea sec...
Consumatorii fideli de imbecilităţi au intrat în sevraj. Acum, nu mai pare a fi aşa de simplu să faci varză nişte vieţi şi să le serveşti apoi lumii, la oră exactă, pe post de ştiri. Noul Cod Civil prevede că orice persoană are dreptul la viaţă privată, la propria imagine şi la respectarea demnităţii sale. Cel lezat se poate adresa instanţei, iar judecătorii hotărăsc, în funcţie de prejudiciile create, plata unor despăgubiri (cât de mari?, se întreabă acum jurnaliştii), întreruperea difuzării materialului sau obligarea autorului faptei „să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la stabilirea dreptului atins” (art. 253). „În cazul în care ziaristul îşi depăşeşte prerogative
