Fostul senior al PNŢCD a cunoscut din plin teroarea comunistă, petrecând 17 ani în cele mai cumplite puşcării politice. Ion Diaconescu a murit la 94 de ani, neîmpăcat cu soarta tristă a partidului său, ajuns în ultimii ani la periferia politicii româneşti.
Ion Diaconescu a petrecut 17 ani în iadul din închisorile comuniste, pentru vina de a fi fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc. A contribuit la reînfiinţarea formaţiunii, chiar în zilele Revoluţiei, alături de Corneliu Coposu. Când PNŢCD a pierdut alegerile, în 2000, s-a retras discret din politică. Trist că tot foştii comunişti au rămas la conducerea ţării, dezamăgit că o parte dintre colaboratorii apropiaţi i-au înşelat aşteptările, cu speranţa că partidul său de suflet, distrus în lupte interne, va deveni din nou o forţă. Fostul preşedinte al ţărăniştilor a revenit în atenţia publicului anul trecut, când Tribunalul Bucureşti a decis că statul român trebuie să îi plătească daune de 500.000 de euro pentru cei 17 ani de temniţă cu caracter politic. Totuşi, interesul pentru domnia sa nu a mai fost cel de altădată. Ieri dimineaţă, a doua zi după moartea sa, la vârsta de 94 de ani, două dintre cărţile sale de memorii zăceau în rafturile unei librării la preţul de 3 lei bucata.
Arestat în miez de noapte
La 1 decembrie 1947, Ion Diaconescu a fost arestat pentru că era membru al PNŢ. „Deşi au trecut aproape patruzecei de ani de atunci, faptele petrecute în acea noapte îmi sunt şi acum proaspete în minte, ele reprezentând un început de drum ce-mi va marca existenţa pentru tot restul vieţii", îşi amintea fostul preşedinte al PNŢCD, în cartea „Temniţa, destinul generaţiei noastre". A fost ridicat din garsoniera sa de pe strada Mihai Vodă 64. „Nu mai dormisem în patul meu de mai bine de o lună (de teamă să nu fie găsit de Siguranţă - n.red.), iar pe la miezul nopţii m-a sculat din somn soneria de
