Multumesc pentru articol – el deschide spatiul pentru mai multe discutii despre abordarile traditionale ale societatii civile, rolul romanilor in societatea in care traiesc si despre scepticism. Sunt de acord cu mai multe dintre afirmatii ce au fost facute; in acelasi timp as vrea sa profit de ocazie pentru a clarifica unele lucruri despre RestartRomania.
Mai intai de toate, RestartRomania nu este o organizatie. Este un parteneriat intre un grup de ambasade, companii de IT si actori ai societatii civile si, de asemenea, o campanie desfasurata prin programul NetSquaded al TechSoup.org
Revenind la problema, nu pot sa nu fiu de acord cu dl. Murray ca “majoritatea fondurilor de tip grant sunt extrem de optimiste în țelurile pe care şi le propun: justiţie socială, eradicarea corupţiei şi a sărăciei, crearea de locuri de muncă şi conştientizarea unor întregi clase de oameni” si ca “cu cât scopurile finanţatorului (sau ale proiectului) sunt mai complexe şi mai idealiste, cu atât şansele de impact ale acestuia scad”.
Viziuni foarte largi despre finantare au produs rezultate mixte (imi ridic palaria in fata unora precum Carnegie, Rockefeller si altor mari ingineri sociali ai secolului douazeci, iar astazi multumesc pentru efortul lor unor organizatii precum UE si ONU). Aceste modele de filantropie la scara mare sunt probabil cel mai eficiente atunci cand au in vedere o problema clara, precum malaria sau infrastructura slaba. Oricine a obtinut astfel de fonduri stie ca “solutia” este de cele mai multe ori implicata in felul in care se masoara impactul – conducand la idei de reciclare sau mici inovatii. E de inteles ca sistemele acestea, cu idealismul donatorului central, l-au dezamagit pe dl. Murray.
RestartRomania nu reprezinta, evident, un proces de finantare standard si nu trebuie judecat in acest fel. Nu este nici un concept complex. El se bazeaza
