Alexandru Andrieş împlineşte astăzi 57 de ani. La mulţi ani!
Cântăreţ de folk, arhitect, conf. dr în cadrul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, scriitor, poet, traducător, pictor şi grafician. Ce şi cât, din toate acestea, este Alexandru Andrieş. „Vai, mie nu mi-au plăcut niciodată etichetele, chiar dacă – sau poate tocmai pentru că – sunt de obicei măgulitoare, exagerate şi aşa de clare... parcă te pune cineva într-o pătrăţică şi zice «gata, asta eşti tu, nimic în minus, nimic în plus»... să lăsăm timpul să decidă ce şi cât sunt eu din toate «etichetele» care s-au adunat – în definitiv, am abia 57 de ani.”
Ce ar trebui să ştie cititorii acestor rânduri despre el şi nu ştiu încă.
„Cel mai frumos ar fi să nu ştie nimic: atunci nu există idei preconcepute şi tipare în care deja eşti pus – chiar dacă tu habar n-ai de asta – şi poţi să faci cunoştinţă cu cineva pe picior de egalitate – altfel, trebuie să te baţi ca să ştergi tot ce crede despre tine persoana respectivă din ce-a citit sau din ce-a auzit sau din ce-şi închipuie alţii că ştiu, şi abia pe urmă s-o iei de la zero... obositor şi enervant, părerea mea...”
Condiţia artistului, omului de cultură, în România. „De obicei, exact aşa cum se spune: vin artiştii, pleacă lăutarii. Gândiţi-vă doar la faptul că tipul de percepţie este cam acelaşi ca şi pe vremea SUZANEI GÂDEA – vă las să aflaţi singuri cine a fost, în caz că nu ştiţi – şi că, din patru în patru ani, brusc, cei care ne conduc – prost, până în momentul de faţă – îşi aduc aminte şi zic: «Ia să vină artiştii ăia, că şi-aşa le-am tot tăiat din bani, să-i plătim să ne facă circ în campanie» – că pâine... na, mai cu grijă, e criză.”
Despre premii. „Sincer? Nu – nu mi-am dorit premii şi diplome, nu folosesc la nimic: dacă ce faci ca artist e cu adevărat valoros, rămâne şi există peste timp – valabil în orice domeniu creativ –
