Şi-n cunoscuta “Clasificare zecimală universală” care-i are drept promotori pe fizicianul André Ampere (care a avut ideea) şi bibliotecarul (american) Melvil Dewey (care a finalizat-o), la fel ca-n gluma cu cele zece porunci (Decalogul lui Moise), în care cea de-a şaptea, greu de respectat pentru români, a fost tăiată, drept care în scris cifra 7 se taie de la stânga la dreapta, şi punctul şapte al C.Z.U. este intitulat: “Artă. Recreere. Spectacol. Sport”. Cu alte cuvinte, la o repede ochire, loisirul sau aşa-zisul timp liber destinat divertismentului şi autoculturalizării este… codaş.
E drept că, după el sunt trecute, la opt: Lingvistica. Filologia. Literatura, iar, la nouă: Geografia. Istoria..., însă faptul nu face decât să întărească ceea ce au afirmat.
E drept că, potrivit legilor taxonomiei, nu poate exista, decât în bancurile cu olteni, pentru toţi locuri pe primul rând. (Mi-amintesc faptul, de excepţie la vremea lui şi de notorietate apoi, când profesoara mea de “naturale” şi dirigintă, în clasa a VIII-a, fiindcă-şi încheia, odată cu zborul nostru din “primară”, cariera didactică, ne-a … strigat la serbarea de sfârşit de an pe primii zece toţi premiul întâi, pe următorii cinci, toţi premiul doi, pe alţi cinci premiul trei şi ultimii cinci, corigenţi. Şi aşa, tot s‑au iscat discuţii fiindcă eu “excepţionalul” am fost al şaptelea, premiant întâi, din motive de ordine alfabetică, pe care tata n-a înţeles-o aplicându-ne şi mie, cu cureaua, şi dirigintei, cu limba ascuţită, o corecţie de neuitat!).
Revin, subliniind că nevoia de loisir nu este un aspect secund (necum secundar) al vieţii organizaţionale (a nu se înţelege, ca-n vremea organizaţiilor de bază, viaţă de organizaţie!), ci un sine-qua-non existenţial de care managerii trebuie să ţină cont, cu prioritate. @N
