Un bancher spunea cu o săptămână în urmă – la un seminar – că economisirea internă va avea un rol mai important în creşterea economică. Când am auzit asta am luat repede toţi banii pe care-i aveam prin casă şi am fugit cu ei la bancă pentru a grăbi intrarea într-o nouă etapă, în care investiţiile vor fi legate de economisirea internă. I-am întins funcţionarei de la ghişeu banii şi cardul precizându-i că „plasticul” e ataşat la un cont de economisiri. Dar ea în loc să-mi ia banii şi să-mi alimenteze contul, mi-a cerut cartea de identitate. M-am scotocit prin buzunare, însă n-am găsit actul şi până la urmă am întrebat-o: „Pentru ce vă trebuie, depun bani, nu scot...”.
Aceasta mi-a răspuns mecanic: „Aşa ne impune Banca Naţională, trebuie să ne cunoaştem clientela”. I-am replicat, la rândul meu: „Păi m-aţi mai cunoscut de două-trei ori săptămâna trecută şi tot dvs. mi-aţi actualizat şi datele personale, atunci când v-am zis că nu-i treaba băncii să mă întrebe unde lucrez. OK, dacă n-aveţi nevoie de banii mei, plec”. Şi chiar am dat să ies pe uşă, renunţând la a mai crea premise de creştere economică cu ajutorul economisirii. Numai că, în acel moment, oficianta mi-a făcut cu ochiul şi mi-a spus: „Încercaţi la automat...”. M-am întors din drum, am mers unde mi-a indicat, am tastat codul PIN al cardului şi am depus banii în contul de economisiri, bucuros că am trecut de „cordoanele” de securitate care împiedicau banii mei să ajungă pe piaţă. Dar ceea ce m-a mirat şi mă surprinde în continuare este de ce funcţionarii bancari ţin să mă cunoască, şi automatele, nu? Oare acesta nu-i un motiv suficient de serios pentru a fi interzise mijloacele moderne de plată?!
În fine, am mai trecut printr-un episod similar la începutul verii. Când am vrut să schimb o bancnotă de câţiva euro la un automat bancar, acesta nu mi-a cerut nici un act şi mi-a
