Comunismul a fost un sistem politic intemeiat pe suprematia ideologiei. Tocmai de aceea este normal sa ne ocupam de sacerdotii dogmei, de comisarii utopiei, de cei care, asemeni unor Chisinevschi, Rautu, Roller, Niculescu-Mizil, Popescu-Dumnezeu, Ion Iliescu, Petru Enache, Miu Dobrescu, Ilie Radulescu, Stefan Voicu, Sorin Toma, Constantin Mitea, Nicolae Dragos si-au facut o profesie din apologie, indoctrinare, falsificare si ploconire. A trecut aproape neobservat, in februarie 2009, decesul aparatcik-ului en titre al propagandei national-staliniste, fostul sef al Sectiei Presa a CC al PCR, favoritul Elenei Ceausescu, zbirul care teroriza Uniunea Scriitorilor in anii 1980, aghiotantul lui Dumitru Popescu-Dumnezeu, Eugen Florescu. Membru al CC al PCR pana la prabusirea regimului comunist, “detasat” pentru citiva ani la Timisoara la mijlocul anilor 1980 ca secretar judetean cu propaganda, Florescu s-a ocupat personal de supravegherea (domesticirea) intelectualilor critici din acel oras, in special a celor din jurul revistei “Orizont” (Mircea Mihaies, Cornel Ungureanu, Adriana Babeti, Serban Foarta, Marcel Tolcea, Livius Ciocarlie, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Iosif Costinas, Lucian Alexiu). Obtuz, vehement, insolent, intolerant si incult, Florescu a fost, alaturi de Mihai Dulea, patronul politicii de intimidare a scriitorimii si de sustinere a curentului autodenumit protocronism.

A ramas de pomina afirmatia sa ca protocronismul nu este o simpla conceptie estetica, ci “viziunea artistica a tovarasului Nicolae Ceausescu“. In luarile sale de cuvint de la sedintele biroului Uniunii Scriitorilor, in deplin consens cu idiosincraziile lui Dumitru Popescu, Florescu i-a atacat constant, cu morbida malitie, pe exponentii directiei lovinesciene, pro-europene si potential antitotalitare: Nicolae Manolescu, Mircea Zaciu, Valeriu Cristea, Zigu Ornea, Eugen Simion, Al. Pa