Nu mai exista acum niciun dubiu ca Europa va trece printr-o perioada crunta in viitorul apropiat. In cazul cel mai fericit, in care va reusi sa evite dezmembrarea Uniunii si vor fi salvate de la colaps Grecia, Italia, Spania, Portugalia sau Irlanda, ceea ce va urma va schimba pentru totdeauna viata asa cum o stiam cu totii.
Daca economiile occidentale se prabusesc, falimentul lor nu are la baza esecul unei doctrine politice, ci intreaga tendinta in care Vestul se afundase in ultimii 50 de ani.
Gandul ca luxul si o viata fara griji pot fi democratizate, introduse ca dotari standard in vietile fiecarui european, s-a dovedit a fi doar o iluzie, un vis pe care acum il platim deja prea scump.
Pentru aceasta infrangere se fac vinovate, deopotriva, toate doctrinele - in mod egal si stanga si dreapta. Dreapta, pentru ca a permis derapajele majore ale capitalismului, ale carui excese au condus la prabusiri de banci si institutii pe care tot noi am fost fortati sa le salvam. Stanga, pentru ca a incurajat o politica a intinsului peste plapuma.
Falimentul celor doua iluzii s-a petrecut pe rand. Esecul masurilor de dreapta a fost resimtit incepand din 2008. Falimentul iluziilor de stanga se petrece inca sub ochii nostri prin criza datoriilor suverane. Fatala este insa abia combinatia lor. Guvernele au sarit peste tot sa salveze de la faliment banci, state sau imperii financiare, in loc sa lase viata si natura sa isi urmeze propriul drum. "Scapa doar cine poate" a fost inlocuit cu "salvam cat putem". Problema e ca nu prea mai putem nimic acum.
Lupta cu bugetele de pensii, cu veniturile de lux ale unor categorii bugetare, cu varsta de pensionare, zecile si sutele de miliarde de euro aruncate deja pe piata pentru a salva economii care nu se mai puteau finanta singure - toate se desfasoara in paralel in tari unde guvernele s
