În 28 aprilie 2010, sub titlul "Găina, ministrul Borbély şi somnul de la Mediu", arătam în Jurnalul Naţional modul absolut defectuos în care, instanţele de resort – Agenţia de Protecţie a Mediului Suceava, cu complicitatea Ministerului Mediului – au favorizat, prin aprobări, producerea unui grav atentat ecologic: executarea a şapte hidrocentrale private pe râul Neagra Broştenilor din judeţul Suceava. Fiecare instalaţie având, conform proiectului, o conductă lungă de 4-5 kilometri ce urma să capteze 70% debit, practic, acest superb râu urma să dispară pe întregul cursul său semnificativ. Pe lângă textul din Jurnalul Naţional, despre viitorul atentat de mediu de la Suceava am mai semnat atunci alte două texte, tot în presa centrală. Deopotrivă, am adresat direct ministrului László Borbély un memoriu în care îl avertizam asupra ilegalităţii şi imoralităţii unei astfel de iniţiative private, care supune interesul naţional şi patrimonial interesului local şi personal al unor ignoranţi. Toate demersurile fiind făcute cu nădejdea că răul trebuie prevenit, jurnalistul nefiind numai un etern bocitor post festum, cu rating de succes.
Revoltă sine materia
Ministrul mi-a telefonat revoltat. Nu însă de "legalizarea" viitoarei agresiuni de mediu, ci de felul în care îl interpelasem, numindu-l "ungur românesc". Totodată a ţinut să sublinieze că trebuia să mă adresez în prealabil consilierilor săi de la care aş fi aflat că "toate actele sunt în regulă". Am pus doar pe seama naivităţii omului faptul că, la vârsta sa, nu înţelegea că la ora actuală, în România, actele care consfinţesc ilegalităţi şi nedreptăţi nu sunt o problemă. Şi am aşteptat răspunsul ministerial scris. Mi-a parvenit în cele din urmă, fundamentat pe adresa nr. 3568/ 30.03.2010, emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Suceava şi semnată de directorul acesteia, Con