Caracterul multi-dimensional - economic, financiar, bugetar, valoric, social - al crizei care afecteaza Occidentul este unanim recunoscut. Parerile sunt insa impartite cand vine vorba de interpretarea crizei, dar si cand se discuta strategiile de evitare a dezastrului.
Motivul esential al divergentelor de optica este ca SUA si Europa nu se afla in situatii identice si nici macar in etape istorice comparabile.
Suntem in prezenta unei crize ciclice "de crestere" sau in faza terminala a unei crize existentiale, care schimba echilibrul global si "regulile jocului" international? Solutia consta in "injectarea" de bani si facilitati in sistem, pentru a stimula cu orice pret reluarea cresterii economice sau, dimpotriva, in adoptarea de masuri de austeritate dure, vizand reducerea deficitelor bugetare si datoriilor suverane imense?
In SUA, Administratia Obama sustine primul set de interpretari, intr-o confruntare ideologica feroce cu opozitia de dreapta republicana. Dar criza de peste ocean nu este chiar la fel cu cea din Europa. In plus, America este un stat federal, cu o administratie centrala puternica, o unificare lingvistica remarcabila (o singura limba, maximum doua considerand si spaniola) si cu loialitati nationale clare si indubitabile.
SUA au o colosala datorie suverana de 14 trilioane de dolari, plus dezechilibre bugetare severe, acumulate continuu dupa 1960, cand politicile de stanga de inspiratie europeana au reusit sa traverseze Atlanticul si sa patrunda in Casa Alba sub zambetul charismaticului presedinte John Kennedy.
Dar tot SUA dispun si de cea mai performanta masina de razboi construita vreodata, de un sistem global sofisticat de aliante si parteneriate, iar baza lor de productie, cea inovativ-tehnologica si infrastructurile sunt intacte si perfect functionale.
Niciodata in istorie un
