Când putem spune că avem un sistem complex? Trebuie să dăm întâi o definiţie a neliniarităţii. O definiţie pe înţelesul omului de pe stradă. Un sistem este neliniar atunci când răspunsul la stimuli nu e direct proporţional cu amploarea stimulului şi/sau principiul superpoziţiei nu funcţionează, nu se adună efectele stimulilor ca vectorii din clasa a IX-a. Un sistem complex este în mod obligatoriu neliniar, un sistem liniar se supune viziunii lui Laplace. Un sistem liniar are un comportament cunoscut. Un sistem complex are mai multe componente care interacţionează neliniar, scrie Dan Selaru pe blogul lui.
Componentele unui sistem complex sunt interdependente, nu pot exista animale fără plante, nu pot exista prădători fără pradă. Organele unui mamifer, să zicem, sunt interdependente şi nu pot exista independent.
O altă caracteristică a complexităţii este existenţa componentelor sistemului la diverse dimensiuni, de la molecule se trece la componente celulare, la celule, la organe. la organism. La fel putem vorbi despre componentele la diferite scale ale unui ecosistem sau ale întregii biosfere. Putem defini ierarhia individ, grup, naţiune, structura supranaţională, civilizaţia umană ca fiind structura ierarhică a unui sistem complex.
Cea mai importantă calitate a unui sistem complex este emergenţa, capabilitatea acestuia de a avea manifestări care nu provin de la componentele acestuia ci de la sistem ca întreg. Nicio parte a corpului unui mamifer nu se poate deplasa independent, corpul, în întregul lui, poate.
De aici apare noţiunea de auto-organizare, apariţia de noi structuri. Apariţia omului a condus la apariţia structurilor care poartă numele de societate sau civilizaţie. O parte din aceste sisteme sunt sisteme adaptive, îşi pot schimba comportamentul în funcţie de factorii exteriori. Dintre acestea o parte au capabilitat
