Inteleg constrangerile bugetare care fac dificila plata drepturilor salariale castigate de bugetari in instanta.
"Nu sunt bani la buget. Daca am plati si am pune in aplicare toate aceste titluri executorii ar insemna sa depasim deficitul stabilit prin acordul cu FMI. Am inteles de la cei de la Ministerul Finantelor ca ar fi vorba de o suma de aproximativ 9 miliarde de lei", a declarat presedintele comisiei de buget - finante din Camera Deputatilor.
Dupa cum am mari suspiciuni in privinta corectitudinii acestor hotarari judecatoresti, cat timp, pe de-o parte, instantele sunt profund politizate, iar pe de alta parte judecatorii si-au aparat prin ele chiar propria cauza, caci parte dintre aceste hotarari stabilesc chiar drepturi salariale ale magistratilor, ceea ce e aberant. Dar chiar si asa fiind, formula aleasa de Putere pentru a eluda aceste hotarari, adica esalonarea platilor pana in 2016 mi se pare o smecherie periculoasa, din mai multe motive.
Practic, guvernul incalca o hotarare judecatoreasca, comitand ceea ce unui om obisnuit nu i-ar fi permis. Sa zicem ca un om obisnuit are o datorie statuata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Ce credeti ca i s-ar intampla daca ar refuza sa o plateasca la solicitarea creditorului si ar stabili unilateral un grafic de restituire a datoriei intins nu pe cateva luni, ci pe 5 ani? I s-ar intampla o intalnire deloc placuta cu executorul judecatoresc, care i-ar pune sechestru pe bunuri si i le-ar scoate apoi la vanzare astfel incat si-ar plati datoria fortat. Sigur ca statul nu va pati asa ceva, singurul risc fiind ca CCR sa-i tranteasca reglementarea.
Exemplul dat societatii romanesti de insusi Guvernul Romaniei este extrem de periculos caci el pune sub semnul intrebarii obligativitatea hotararilor judecatoresti, o situatie indamisibila intr-un stat de drept.
