Între Tirana şi comuna Variaş, de lîngă Timişoara, sînt 825 de kilometri, dar marţi seară, la România-Albania, Srgian a simţit mereu căldura familiei care s-a chinuit să vadă meciul strînsă în jurul unui calculator, pentru că meciul n-a fost televiziat
La plecarea spre stadionul "Qemal Stafa", Luchin i-a spus colegului său de camere, Bălgrădean: "Presimt că o să marchez în seara asta. Să mă aştepţi pe bancă, o să vin să te îmbrăţişez!". La casa părintescă din comuna timişoreană Variaş, familia verifica Internetul, singura şansă de a-l vedea pe "copilu'" la treabă, în condiţiile în care meciul nu s-a televizat. Emoţii mari: mama, Delia, tatăl, Dragoslav, şi o mătuşă. La Timişoara, Branca, sora lui Srgian, urmărea şi ea partida pe calculator cu aceleaşi emoţii.
"Pînă am prins legătura pe Internet am mai ascultat la radio. Ne-am chinuit, se bloca des imaginea. Am tocit tasta F5. Cel mai important e că am prins perfect golul copilului"
Delia Luchin, mama lui Srgian
"Se ridică părul pe mine cînd aud imnul"
Echipele intrau pe teren. Atmosferă destul de molcomă. Temuţii tifosi albanezi au rămas acasă, în tribune erau doar vreo 3.000. Începe "Deşteaptă-te române!". Srgian îşi aminteşte: "De cîte ori aud imnul, mi se ridică părul. Nu ştiu de ce, aşa sînt eu". La fel şi la Variaş, pentru că, aşa cum spune Delia Luchin, "noi am fost mereu şi vom fi o echipă. În plus, chiar sîntem fani adevăraţi ai fotbalului românesc".
Mama: "Hai, că nu e Barcelona!"
Prima surpriză. "Mă aşteptam să-l am adversar pe Roshi, dar au schimbat, l-au dus pe el pe dreapta, la Latovlevici, şi eu m-am trezit cu Bakaj, colegul meu de la Dinamo. Ştiam că e mai static, am zis că n-o să fie probleme. Nu mi-a fost teamă deloc", povesteşte Luchin.
Dar Albania a înscris prima: "A fost greşeala mea, la fazele fixe eu trebuia să fiu a
