Matei Vişniec s-a născut la Rădăuţi, în Bucovina, pe 29 ianuarie 1956. A debutat ca poet în 1980, dar marea sa pasiune a fost teatrul. Din 1987, de cînd trăieşte în Franţa, piesele sale au traversat frontierele şi numele său s-a aflat pe afişe în aproximativ 30 de ţări. El este însă şi autorul unei proze pe care unii critici o consideră atipică. Un prim roman, Cafeneaua Pas-Parol, scris în 1983, n-a văzut lumina tiparului decît după căderea comunismului. Sindromul de panică în oraşul luminilor a fost unul dintre cele mai apreciate romane ale anului 2009 şi a primit premiul revistei Observator Cultural . În anul 2010, Matei Vişniec publică un roman scris în 1988, în primul an al exilului său parizian, Domnul K. Eliberat , roman pe care a aşteptat mai bine de 20 de ani înainte de a-l încredinţa tiparului. Apreciat în străinătate ca dramaturg, Matei Vişniec a primit în 2009 Premiul European acordat de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa pentru întreaga sa activitate. În România i s-a decernat Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor (de mai multe ori), Premiul UNITER şi Premiul pentru Dramaturgie al Academiei Române. Scris la persoana întîi şi la timpul prezent, romanul de faţă recurge în mare măsură la stilul jurnalistic. El se doreşte şi o reflecţie în jurul supra-informaţiei - acest fenomen uluitor al zilelor noastre. Pentru că în mod paradoxal, omul suprainformat este şi unul paralizat. Din moment ce s-a "informat", din moment ce s-a îmbibat cu ştiri politice, economice, sociale şi mondene, omul-"mlaştină" nu mai simte nevoia să acţioneze, conştiinţa sa este liniştită, are sentimentul că şi-a făcut datoria de cetăţean şi... se aşază la televizor ca să vadă un film sau o emisiune de divertisment, ceea ce-l ajută să digere şi să evacueze informaţia civică ingurgitată. Cum s-a trecut de la o extremă la alta, de la omul par