- Social - nr. 875 / 13 Octombrie, 2011 In episoadele pe care le-am descris pana aici am incercat sa prezint si epopeea festivalului pe drumul parcurs intre activitatile cultural-educative si "megaafacere" ce a devenit de-a lungul celor noua editii. Este limpede ca nicio societate comerciala privata nu este institutie de binefacere, regulile economiei de piata functioneaza si in industria distractiva si scopul final este obtinerea profitului. Nu este totuna daca ajungi la mal ca batranul pescar al lui Hemingway, sau acostezi in aplauze si flori dupa o croaziera de succes. In ce priveste participantii, ei vor fi in continuare curiosi, nerabdatori si entuziasti la orice veste, care le aduce cate ceva pentru potolirea setei de distractie. Daca vor ajunge prieteni si peste ani sau coechipieri in actiuni comune pentru afirmare si succes in viata ori ciudati si respinsi de masa cetatenilor care-i observa si ii califica dupa comportament, este iarasi o problema la care organizatorii trebuie sa se gandeasca serios. Tineretul zilelor noastre nu este o secta aparte, pe care o separa de restul lumii o credinta, o conceptie sau un ansamblu de trasaturi mai mult sau mai putin agreate. Ei fac parte din ansamblul societatii si reprezinta garantia viitorului, chiar daca se imbraca, se comporta sau se manifesta deosebit, bizar sau chiar ostil fata de valorile umane si creantele pe care le cunosc pana la varsta lor. Aici trebuie sa intervina intelepciunea si maturitatea organizatorilor, indiferent daca au un spectacol, un megaconcert sau un festival pe masa de lucru. Daca, din punct de vedere economico-financiar castigul se numara in bani, rezultatul final de ansamblu se regaseste in impactul asupra participantilor si nu in ultimul rand asupra populatiei din mediul social in care manifestarile se desfasoara. Targu-Muresul, din acest punct de vedere, este mai pretentios. A