Una dintre noile instituţii reglementate de Noul Cod Civil este instituţia logodnei. Astfel, articolele 266-270 vorbesc despre „promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria”. Condiţiile de fond pentru a încheia o logodnă sunt, de principiu, aceleaşi ca pentru încheierea căsătoriei, respectiv: consimţământul liber şi personal al logodnicilor, vârsta minimă 18 ani sau, pentru motive temeinice, 16 ani, cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui; persoana să nu fie logodită; persoanele care se logodesc să fie de sex diferit.
Ruperea logodnei
În esenţă, ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. De asemenea, logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. Ca şi o garanţie a libertăţii matrimoniale, clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă (adică nu se va lua în seamă o obligaţie asumată la plata unei sume de bani determinată n.r.).
În cazul ruperii logodnei, se restituie darurile, pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii, dar acestea nu se restituie dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici. Partea care rupe logodna în mod abuziv sau care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna, poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. Termenul în care poate fi exercitat dreptul la acţiune pentru restituirea darurilor făcute în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, precum şi pentru sancţionarea ruperii abuzive a acesteia este de un an de la
