Sunt, de la o vreme, din ce în ce mai frecvente propoziţiile de genul „Interlopul X a accidentat pe trecerea de pietoni...", „La botezul nepoatei interlopului Y s-a întâmplat..." etc. Ca şi cum ai spune „inginerul X", „profesorul Y". A apǎrut o nouǎ profesie, cea de interlop? Sau o fi un titlu, o demnitate? Oricum, e ceva rǎspândit, avem mult mai multe referiri la faptele interlopilor decât la cele ale inginerilor.
Etimologic, interlopul este cel care încalcǎ proprietatea, dreptul altcuiva. La noi, este vorba despre indivizi care trǎiesc din afaceri dubioase, autori ai unor infracţiuni de regulǎ nedovedite - un fel de hoţ neprins, adicǎ negustor cinstit (a se vedea consideraţiile comisarului Şoric despre cǎmǎtarul Mǎraru de la Piatra Neamţ). Se îndeletnicesc cu tot felul de lucruri mai mult sau mai puţin legale, de la colectarea fierului vechi şi afaceri imobiliare pânǎ la camǎtǎ şi proxenetism. Pentru a-şi desfǎşura în voie activitǎţile ilegale, se bazeazǎ pe tǎcerea oamenilor obişnuiţi (nimeni nu vede cǎ recicleazǎ metalul din capace de canal şi cabluri de susţinere, cǎ recurg la forţǎ atunci când au pus ochii pe un teren al cǎrui proprietar refuzǎ sǎ vândǎ), tǎcere inspiratǎ de frica de represalii, dar şi pe complicitatea celor puşi sǎ facǎ ordine - fie cǎ e vorba de firme de pazǎ (multe dintre ele conduse tot de nişte interlopi) sau poliţişti.
Complicitatea poliţiei şi a justiţiei este evidentǎ. Clanurile interlopilor sunt cunoscute de regulǎ de tot oraşul, ca şi activitatea lor infracţionalǎ care se desfǎşoarǎ la vedere, iar bunǎstarea ostentativǎ pe care o practicǎ nu poate sǎ nu fie suspectǎ. Poliţiştii locali nu pot fi singurii loviţi de cecitate în comunitǎţile respective. Ei sunt uneori corupţi, alteori timoraţi, iar de multe ori preferǎ sǎ întreţinǎ o relaţie amiabilǎ cu personajele respective, eventual sǎ-i foloseascǎ drept
