In spatele usilor inchise ale Coalitiei se poarta o batalie pe viata si pe moarte pentru dinamitarea Agentiei Nationale de Integritate.
UDMR face presiuni imense, ba chiar isi santajeaza partenerii cu blocarea altor initiative, pentru adoptarea unui proiect de lege apartinandu-i lui Marton Arpad, care impune niste limitari majore in activitatea acestei institutii atat de incomode pentru intreaga clasa politica.
Ce vrea asadar UDMR? Vrea ca declaratiile de avere sa nu mai fie publice, iar candidatii la alegeri sa nu mai fie obligati sa depuna declaratii de avere si interese; inspectorii de integritate sa nu mai primeasca informatii de la alte institutii ale statului, neputand astfel sa mai verifice nici averile si nici corectitudinea declaratiilor; contractele incheiate in situatii de conflict de interese sa nu mai poata fi anulate, adica ce e furat din banul public furat sa ramana.
Nu cred ca PDL si UNPR se innebunesc dupa actuala forma a legii ANI. Cred ca ar vota fericiti proiectul lui Marton Arpad. Probabil ca odata ajuns la vot acesta ar intruni o tulburatoare majoritate si o prezenta record la vot.
Sa ne aducem aminte cum au luptat Gyorgy Frunda si Mircea Andrei, acum responsabil cu Justitia in PDL, impotriva legii ANI, in Comisia Juridica a Senatului.
Dar democrat-liberalii stiu ca o astfel de lege ar rupe toate puntile cu presedintele Traian Basescu si ca, in mod cert, reactia Bruxelles-ului ar fi furibunda, cu blocarea definitiva a accesului in spatiul Schengen ca prima consecinta.
Si UDMR este, desigur, constient de aceste consecinte, care i se par insa infinit mai neimportante decat anihilarea ANI. Cat timp maghiarii au facut presiuni si au recurs la santaj pentru legi care, de bine de rau, vizau interesele etnicilor pe care-i reprezinta, actiunile lor erau oarecum de inteles. Presiunea
