Sunt sigură că cei care sunt la curent cu povestea scărilor ce o iau la vale la blocul din strada Pandurilor, colţ cu str. Sârguinţei, s-au plictisit deja de subiect. Cu toate acestea, revin asupra lui. Situaţia e mult mai gravă decât li s-ar părea celor de la Primărie, care nici după a doua sesizare nu au considerat că ar trebui să-mi dea un răspuns, măcar din curtoazie. La fel de insignifiantă o consideră şi domnii de la Asociaţia de Proprietari. Ce-i drept, nu e nimic senzaţional deocamdată. Încă nu a rămas nimeni schilodit pentru că şi-ar fi prins piciorul în vreo crăpătură şi deocamdată rezistă eroic şi tavanul deasupra scărilor. Până când, nu se ştie!

Primăria aruncă pisica moartă în curtea asociaţiei. Preşedintele asociaţiei o dă mai departe la şeful de scară. Acesta convoacă locatarii care sunt de acord că ar trebui făcut ceva, dar de unde bani? Şi scările alunecă uşor, văzându-şi de drumul lor. Urmează o altă sesizare la primărie şi se reia povestea cocoşului roşu! Potrivit legii 230/2007 scările ar trebui reparate de asociaţia de proprietari cu sprijinul primăriei. Din moment ce fondul de rulment nu mai este obligatoriu, (facturile nici în lunile de iarnă nefiind cu mult peste 100 de lei) ar putea fi convertit în fond de reparaţii! Iar diferenţa de costuri locatarii ar putea plăti eşalonat, pe lângă cheltuielile comune. E drept că am sărăci presa de o ştire senzaţională: „din cauza unor scări deteriorate trei persoane au decedat surprinse de acoperişul acestora ce s-a prăbuşit peste ele”.

Haideţi mai bine să ne amintim că vin alegerile, să renunţăm la o cărare din dale ce duc taman până la chioşcul de lângă bloc şi să încercăm să evităm catastrofa, reparând scările până ce nu va fi prea târziu!

Sunt sigură că cei care sunt la curent cu povestea scărilor ce o iau la vale la blocul din strada Pandurilor, colţ cu str. Sârguinţei, s-au pli