Numarul tinerilor someri britanici (sub 24 de ani) a trecut de 1 milion, zilele acestea si, in acelasi timp, in SUA se discuta despre o lege care sa impuna taxe suplimentare importurilor din China.
China produce masiv si exporta la preturi foarte mici, in pietele dezvoltate (cu precadere SUA). Fiind o economie centralizata, China poate impune un control strict asupra propriei monede, pe care o mentine intr-o relatie stransa cu dolarul american. Asta inseamna ca valoarea yuanului chinezesc fluctueaza odata cu valoarea dolarului american.
Concret, lucrul asta determina preturi foarte stabile la bunurile chinezesti. Coroborat cu un cost al muncii foarte scazut fata de pietele occidentale, bunurile chinezesti sunt ieftine, in Occident, si se mentin ieftine indiferent de masurile de austeritate. Masurile de austeritate afecteaza insa productia locala, europeana sau americana. Pretul ajunge sa primeze in fata calitatii - puterea de cumparare fiind afectata direct de austeritate - iar consumatorii occidentali se orienteaza catre produsele chinezesti garantat ieftine.
Prin masurile de austeritate si, in special, prin disponibilizarile din sectorul de stat, competitivitatea creste pe piata muncii, ceea ce scade valoarea muncii: cu un somaj atat de ridicat, e un privilegiu sa ai un loc de munca.
Ca urmare, cele doua probleme sunt legate: produsele chinezesti ieftine (si, in general, produsele din economiile emergente) impreuna cu masurile de austeritate determina cresterea somajului in Europa si SUA.
Companiile occidentale au exportat masiv, in ultimii ani, productia catre tari din Asia, profitand exact de diferenta dintre costurile muncii pe piata europeana versus piata asiatica. Aceasta diferenta a fost o importanta sursa de profit.
Presupunand, acum, ca economiile occidentale vor incepe sa ia masuri pro
