Așa cum anunțam săptămîna trecută, am contactat cîțiva autori români de F&SF care au debutat în ultima vreme, unii cu povestiri, alții cu volum, pentru a ne lămuri cum este văzut debutul.
Cum a fost debutul? Credeți că e o problemă să debutezi în România? De ce se spune că e greu să publici?
Raluca Băceanu: Încă mă simt precum o debutantă, deşi primul meu volum de proză, Călătorie prin mintea unei adolescente, a apărut în 2009. De ce spun asta? E la fel de greu. La 15-17 ani, e imposibil să îţi cîştigi o oarecare credibilitate în faţa criticilor/ editorilor, oricît de talentat ai fi.
Promovare? Zero. Ca debutant, mai mult ca sigur nu vei avea cititori, ci doar critici care îţi vor tăia aripile din start. Revistele online sînt o alternativă bună pentru publicare, dar nici acolo nu ai cum să ajungi prea uşor. În România, ca debutant, nu poţi decît spera că vei fi publicat. Trebuie să fii băgăcios peste tot, cu texte cît mai scurte şi concentrate. Vrei să publici romane? Ei bine, aşteaptă, cum şi alţi scriitori încă o fac...
Balin Feri: Nu ştiu dacă e greu să debutezi, mie nu mi-a fost greu nici să scriu o povestire şi nici să caut pe cineva dispus să mă publice. De fapt, n-am căutat deloc, ştiam că există revista Nautilus, mi-am propus să le trimit un text și am fost publicat. Apoi am continuat să scriu... Aş avea ce să public, am un roman terminat, doar corectura trebuie făcută, iar povestiri am de cel puţin două volume, dar nu văd sensul publicării scrierilor mele pe hîrtie. Eu scriu pentru că asta e plăcerea mea, scriu pentru a fi citit, iar cine vrea să mă citească îmi găseşte textele pe Internet, pe gratis. Voi fi tentat să public atunci cînd voi avea şi eu ceva de cîştigat din asta. Dacă cineva cîştigă ceva din publicare, atunci cu siguranţă acesta nu este autorul. Cel puţin nu în România, şi, cu siguranţă nu un
