Interviu cu directorul Teatrului Nottara, Mircea Diaconu
Alungată de criză, marginalizată şi umilită, Cultura are încă multe de spus. În teatru, film, artă carte, dans, muzică, excelenţa iese la lumină. Cineva spunea că ar fi cazul să iasă în stradă, pentru a fi văzută de cine trebuie şi cum se cuvine. De fapt, pe creatorii de cultură nu trebuie să-i înveţe cineva să-şi facă meseria.
Directorul Teatrului "C.I.Nottara" din Bucureşti, actorul Mircea Diaconu, ne-a lăsat să înţelegem că, pentru domnia sa şi pentru întreaga trupă a instituţiei din Bulevardul Magheru nr. 20, cea mai frumoasă recompensă este aceea de a fi lăsaţi să-şi exercite profesia, fiindcă, oricum, teatrul pe care-l conduce funcţionează cu sălile pline. Şi asta în pofida faptului că are cea mai mică "schemă de personal.
- Domnule Mircea Diaconu, actoria este o profesie care cere sacrificii enorme, recompensate, la scenă deschisă, prin aplauzele spectatorilor... Vorbiţi-ne despre recompensele unui actor-manager care "gestionează" suma aplauzelor convertite în valoare culturală, moneda forte ce dă prestanţă unei instituţii de teatru...
- Existăm, ne facem meseria şi funcţionăm cu sălile pline, iar aceasta este cea mai frumoasă recompensă. De fapt, nu trebuie să ne înveţe cineva cum să ne facem meseria. Rugămintea noastră e una singură: să fim lăsaţi în pace. Este tot ce încerc să fac şi eu, de zece ani, de când sunt director la Nottara. Încerc să organizez ceea ce înseamnă efortul, talentul şi priceperea fiecăruia dintre membrii trupei. Adică un maximum de exploatare şi de eficienţă a unei activităţi artistice. E tot ceea ce pot eu să fac aici. Nu regizez eu, nu joc eu în locul lor; performanţa le aparţine şi, ca atare, şi-o asumă. Problema este următoarea: instituţia trebuie să funcţioneze tehnic, organizatoric şi administrativ. Acest lucru presupune ca toate
