Monica Macovei propunea renuntarea la inamovabilitate, tocmai cu argumentul ca aceasta ar fi fost obtinuta prin frauda. Intr-o societate civilizata, numai cand auzi pronuntat numele unui judecator de la ICCJ ar trebui sa iei “pozitia de drepti”.Replica ei, seaca, m-a lasat multa vreme fara grai: “Ceva trebuie facut”.
Imi amintesc de o disputa (cordiala, evident, ca intre oameni civilizati, care nu tipa pentru a “demonstra” ca “au dreptate”) cu fosta ministra a Justitiei, Monica Macovei. Ea sustinea si sustine si acum, consecventa, cum ii e firea, o idee, care, atunci mi-a parut periculoasa (acum nu mai sunt sigur): anume renuntarea, pentru o perioada, la inamovabilitatea judecatorilor. Evident, doar printr-o modificare constitutionala care sa permita acest lucru.
Argumentele ei erau de natura factuala, adica de bun simt.
In primul rand, spunea Monica Macovei, nu poti gira o astfel de putere, investita prin frauda. Constitutia din 2003 a fost o imensa farsa. UE ne cerea sa adoptam ca principiu constitutional inamovabilitatea judecatorilor, ca minima garantie a independentei si impartialitatii acestora (fostul ministru, Rodica Stanoiu, muta judecatorii de la o instanta la alta dupa cum avea chef, uneori despartind familii!) Ce si-au zis nasii regimului Iliescu-Nastase-Stanoiu la solicitarea UE? Vreti inamovabilitate? Pai, v-o dam, en-gros, sa va ajunga si pentru generatiile urmatoare. Astfel s-a ajuns la rusinea numita Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ). Prin numiri facute politic, fara legatura cu pregatirea profesionala si profilul moral al inaltilor magistrati. Va amintiti de Lidia Barbulescu, participanta, in Olt, la botezuri de progenituri mafiote? Care a schimbat regulamentul unui concurs, doar pentru ca fiica ei sa poata fi angajata la Consiliul Superior al Magistraturii? Care solicita public aplicarea retroactiva (!!!) a unei decizii