Dinu Pillat supravieţuieşte în istoria literară prin biografie în mai mare măsură decât prin operă. Pe fondul mişcării de revalorificare a personalităţ ilor stigmatizate în regimul comunist, fiul poetului Ion Pillat a dobândit o aură legendară prin destinul martirizat de care a avut parte. Cap de acuzare în lotul „Noica-Pillat”, închis în anul 1959 din motive politice, Dinu Pillat este eliberat abia în 1964 (la şase luni de la decretarea eliberării lui). Povestea intelectualilor sacrificaţi în anii ‘50 de securitate este bine cunoscută, detaliile atroce au fost denunţate în numeroase cărţi de istorie literară şi de politologie. Şi continuă să apară, pe măsură ce ies, încetul cu încetul, din arhivele C.N.S.A.S.-ului.

Ca exerciţiu literar, la mai bine de 50 de ani de la prima publicare a textelor lui Dinu Pillat, propun să lăsăm aspectele istorico-biografice deoparte şi să fixam privirea asupra autorului şi a literaturii sale. După romanul-eveniment Aşteptând ceasul de apoi (probabil, cea mai reuşită scriere a autorului), Editura Humanitas publică al doilea volum din seria de autor, Tinereţe ciudată şi alte scrieri, cu o prefaţă semnată de George Ardeleanu. Aici, îl întâlnim pe foarte tânărul Dinu Pillat, în calitatea lui de „mare speranţă”. Singurătatea cea mare, culegere de scurte eseuri care deschide volumul, dezvăluie un copil – apoi adolescent – precoce în chestiuni literare. La începuturile scrierilor publicate, el nu se detaşează cu mult de sfera şcolară, din perspectiva performanţelor stilistice. Desigur, chiar de la primele scrieri, se poate vedea cu ochiul liber predispoziţia artistică. Jurnalul unui adolescent dezvăluie un stil deja conturat. Lecturile sunt vizibile, iar influenţele, asemenea. Tinereţe ciudată, roman primit foarte bine de critica literară în momentul apariţiei şi mai târziu, e nucleul acestui al doilea volum de opere complete. Cre