Pe data de 5 octombrie, Centrul Ceh şi Ambasada Republicii Cehe la Bucureşti au organizat mai multe evenimente legate de ziua de naştere a disidentului şi fostului preşedinte ceh Vaclav Havel. Semnatarul Cartei 77 a împlinit vîrsta de 75 de ani. Cu această ocazie, în incinta Muzeului }ăranului Român s-au proiectat documentarul Cetăţeanul Havel, precum şi filmul Leaving, regizat de Vaclav Havel (după o piesă proprie). Ziua „Havel“ a cuprins o expoziţie de fotografii făcute Oldrich Skacha, precum şi conferinţa Vaclav Havel – scriitor şi dramaturg.

Fac parte dintr-o generaţie care a avut norocul de a nu se fi confruntat cu o viaţă trăită în totalitarism. În 1989, nu aveam încă vîrsta necesară pentru a fi dat la şcoală. Am trăit şi m-am format în condiţii de libertate. În anii 2000, ca adolescent, am avut ocazia de a beneficia de o educaţie preponderent literară, provenind dintr-o familie care acorda respectul cuvenit cuvîntului scris. Prin datele existenţei mele, tot ce ştiu despre istoria recentă a Cehiei se rezumă la informaţii culese din cărţi. Nu am aflat despre Primăvara de la Praga – asupra căreia am o per-spectivă parţială şi extrem de infidelă graţie romanului lui Kundera, Insuportabila uşurătate a fiinţei – decît prin medierea ficţiunii.

Omul HavelIniţial, Vaclav Havel era pentru mine un nume dintr-o carte de istorie, despre care mi se spunea că este un model moral. I-am as-cultat pe cei mai în vîrstă decît mine plîngîndu-se că „nu am avut şi noi românii un Havel“ care să ne conducă spre acel promised land al democraţiei. Relativ de curînd, am aflat mai multe lucruri despre omul Havel, fiindcă, altfel, cu o figură dintr-o carte de istorie nu se poate discuta.

Cu totul altfel stau însă lucrurile după ce citeşti cartea lui Havel, Scrisori către Olga, volumul alcătuit din epistolele trimise de disidentul ce