Am scris în articolul de săptămîna trecută de ce nu cred că iniţiativa Ministerului Educaţiei de a introduce o nouă evaluare naţională va aduce schimbări calitative importante. Spuneam atunci că ideea cu care a pornit la drum ministerul a fost: „Credem că depinde doar de voi, profesorii, să rezolvaţi deficienţele sistemului“. (Evaluarea naţională, trebuie spus, a fost de altfel primită cu destule rezerve, ca să nu spun indiferenţă, de profesori şi elevi: profesorii – plictisiţi de noile hîrtii care trebuie completate, iar elevii – nepăsători în faţa unui test a cărui notă nu va fi trecută în catalog.)
S-a pus în mişcare artileria grea: s-au compus teste orientative pentru fiecare clasă şi pentru fiecare materie. S-au creat modele de evaluare. Se vor face centralizări ale rezultatelor pe ţară. Au fost implicaţi toţi, de la vlădică la opincă: educatori, directori, inspectorate, oameni din minister. La atîtea resurse implicate, rezultatele evaluării naţionale ar trebui să vizeze schimbări mai profunde decît simpla ajustare a unor proiecte didactice individuale.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosCe vreau să spun: 1) Cred că o evaluare naţională ar trebui să propună subiecte unice, care să verifice cunoştinţe, deprinderi şi aptitudini de bază, şi ale căror rezultate să dea cu adevărat seamă de ceea ce se întîmplă în şcolile româneşti. Spre exemplu: ar fi interesant de ştiut cîţi dintre elevii de clasa a II-a, din toată ţara, ştiu să scrie „într-o“, „s-au“, „ia“ şi „i-au“. Sau cîţi dintre cei de clasa a VIII-a ştiu să compună un text de opt fraze despre Amintiri din copilărie. Ar fi bine de ştiut cîţi dintre cei de clasa a X-a ştiu să spună cîteva cuvinte despre România sfîrşitului de secol XIX, adunînd pe hîrtie informaţii primite în orele de literatură, istorie, geografie. 2) Cred că rezultatele unor evaluă
