Cartea în format electronic a luat, în ultima perioadă, o mare amploare la nivel mondial. Situaţia de pe piaţa românească arată că publicul de la noi este deocamdată rezistent la schimbare.

În România, e-book-ul are o istorie relativ scurtă. Primul site care a introdus cartea electronică este LiterNet, în urmă cu aproximativ zece ani. Prima editură de tradiţie de pe piaţă care a făcut acest pas a fost Nemira, pe data de 12 octombrie 2010, lansând cea dintâi platformă de carte digitală, urmată la scurtă vreme de Humanitas, în decembrie 2010, iar în acest an şi de Polirom. Deşi avantajele unei astfel de investiţii par a fi mari - cartea electronică e mai ieftină cu până la 50 la sută, nu ocupă spaţiu fizic şi e relativ uşor de accesat - pe piaţa românească succesul nu este deocamdată prea mare, iar mărturie sunt cifrele de vânzare.

„La început, curiozitatea cititorilor a fost mare", a declarat Valentin Nicolau, directorul Editurii Nemira, la un an după lansarea proiectului. „Cu timpul, ea s-a domolit, iar vânzările de e-bookuri s-au stabilizat la un nivel destul de redus. În general, cititorul de carte în format digital este un consumator de presă şi de Internet, încadrându-se în categoria oamenilor foarte conectaţi la realitate şi la informaţie. În cazul lectorului dedicat literaturii de ficţiune, este de observat că asupra lui e-bookul exercită o atracţie mai mică, deşi e vizibil că în ultima vreme există un număr în creştere de tineri iubitori de ficţiune care încearcă lectura pe e-reader şi pe computer."

„Deocamdată interesul nostru există nu pentru că piaţa de e-book-uri ar fi deja «o bună afacere», ci datorită promisiunii pe care o face experienţa americană în domeniu", a explicat şi Paul Balogh, director Humanitas Digital. „Încă nu avem un public mare de e-book-uri, dar, atât cât e, este entuziast şi creşte destul de spectaculos. Cred