Se revine [în 1962] la cronica literară unică, modelul celor trei cronici pe pagina 2 este deocamdată abandonat. Cronicile sînt semnate mai ales de Matei Călinescu, Ov.S.Crohmălniceanu, G.Dimisianu şi urmează în general linia deschiderii spre literatura de calitate estetică. Între cronici însă şi restul articolelor şi chiar al literaturii publicate discrepanţa este însă evidentă. Numeroase articole, mai ales sub formă de reportaj (dar şi de reportaj poetic, semnat de pildă de Florenţa Albu în numărul 12 al revistei), dar şi relatări triumfaliste, tratează tema colectivizării. Dacă nu se vorbeşte strict despre colectivizare, articolele sînt pur şi simplu reportaje din ţară („Secvenţe din Oltenia”) sau din uzine („Ce e nou la uzina de pompe şi maşini agricole”). Poezia militantă, socială, cu tematică partinică nu suferă în nici un caz, ba chiar cîştigă şi poeţi tineri. Aşa se întîmplă cu Adrian Păunescu în acelaşi număr 12, care publică o poezie strident conjuncturală, intitulată „Cerere de înscriere” (...).
(Luminiţa Marcu, „Literatură şi ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Se revine [în 1962] la cronica literară unică, modelul celor trei cronici pe pagina 2 este deocamdată abandonat. Cronicile sînt semnate mai ales de Matei Călinescu, Ov.S.Crohmălniceanu, G.Dimisianu şi urmează în general linia deschiderii spre literatura de calitate estetică. Între cronici însă şi restul articolelor şi chiar al literaturii publicate discrepanţa este însă evidentă. Numeroase articole, mai ales sub formă de reportaj (dar şi de reportaj poetic, semnat de pildă de Florenţa Albu în numărul 12 al revistei), dar şi relatări triumfaliste, tratează tema colectivizării. Dacă nu se vorbeşte strict despre colectivizare, articolele sînt pur şi simplu reportaje din ţară („Secvenţe din Oltenia”) sau din uzine („Ce e nou la uzina de pompe şi maşini agricole”)
