Irish Independent, Dublin: În Grecia, Irlanda şi Portugalia, UE şi FMI trăiesc fantezia unor state relansate prin măsuri de austeritate. Dar în spatele acestui paravan, începem să vedem realitatea băncilor europene în care au fost făcute investiţii ineficiente.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Aţi auzit vreodată de expresia "sat Potemkin"? La sfârşitul secolului al XVIII-lea, elitele din Rusia se străduiau să arate lumii că erau mult mai puternice decât erau cu adevărat. În acest context, ţarul de la Sankt Petersburg a decis efectuarea unei vizite a demnitarilor străini de-a lungul fluviului Nipru, pentru a le arăta cât de mulţumiţi erau ţăranii din Ucraina care fusese ocupată de curând în legătură cu noua conducere rusă.
Ştiind că occidentalii nu se vor aştepta la o manipulare – demnitarii erau britanici, francezi şi prusaci – mareşalul Potemkin a construit sate mobile de-a lungul râului, exact prin zonele pe unde urmau să treacă ambarcaţiunile cu demnitari străini. Iar străinii au văzut ţărani care strigau şi erau plini de veselie, făcându-le cu mâna de pe maluri şi elogiind-o pe Ecaterina cea Mare. După ce demnitarii au trecut de primul sat, Potemkin a mutat oamenii mai departe, în timp ce ambarcaţiunile staţionau pe durata nopţii.
Străinii au revenit în ţările lor fiind surprinşi de puterea de influenţă şi de inteligenţa ruşilor, dat fiind că ucrainenii erau atât de încântaţi de noua putere. Dar cheia spre înţelegerea acestei manipulări şi a succesului “satului Potemkin” este faptul că străinii au vrut să creadă acest lucru, pentru că aveau nevoie de un succes în Rusia. În fond, totul se petrecea în 1787. America devenise o republică şi Franţa imperială se clătina. Vechile sisteme se prăbuşeau şi apărea o nouă ordine. Demnitarii au văzut lumea pe care voiau să o vadă, nu cea care era de fapt.
