În cadrul serialului „Urmaşii lui Ion Creangă, pe marginea Oceanului Pacific”, citiţi azi despre suferinţele îndurate de familia Mihaelei Creangă, strănepoată a povestitorului, în timpul comunismului.

Sublocotenentul de artilerie antiaeriană pe care bezna Bucureştiului i l-a scos în cale Mihaelei Creangă – ajungând să-i devină soţ - era un militar de elită. După încheierea războiului, Constantin Mihăescu a fost profesor şi instructor la şcoala de ofiţeri, a urmat cursurile Academiei Militare şi a fost numit şef de stat major şi girant la comanda unei divizii de artilerie antiaeriană din Târgu Jiu. La doar 31 de ani, avea peste zece mii de oameni în subordine. Până la arestarea din 1959, şi-a pus semnătura pe opt inovaţii tehnice, ca autor şi coautor, a fost citat de patru ori pe armată şi o dată pe ţară, pentru merite profesionale deosebite, şi a fost avansat la gradul de locotenent-colonel.

În anii 1950, familia Mihaelei Creangă trăia la Târgu Jiu, oraş în care se afla garnizoana ofiţerului. Costin, băiatul cel mic - azi, la 65 de ani, locuitor al zonei metropolitane San Francisco - îşi aminteşte timpul idilic trăit în această localitate: „Ne petreceam verile în parcul oraşului, trecând pe sub Poarta Sărutului şi răsturnând de multe ori scaunele de la Masa Tăcerii ca să prindem râme pentru pescuit. Când ne lovea foamea, mâncam mere pădureţe de pe dealurile din împrejurimi ori peşti cruzi, prinşi cu mâna pe sub pietrele Jiului. Traiul fără griji s-a sfârşit brusc în mai 1959, când tata a fost arestat, ni s-au luat toate bunurile şi am fost daţi afară din casă”. Arestarea ofiţerului Garnizoana la care activa Mihăescu începuse să fie epurată politic în primele luni ale lui1959. Ofiţeri de la toate armele dispăreau de la serviciu, trecuţi în rezervă sau înghiţiţi de arestul Securităţii. Pe 2 mai, soţul Mihaelei Creangă a fost chemat în Bucureşti, la Coman