Mărturisesc că m-a revoltat interviul pe care Sorin Ovidiu Vîntu i l-a acordat domnului Ion Cristoiu, miercuri seară, pe B1TV.

A fost prea mult pentru mine să-l aud vorbind despre "jegul" din presa românească pe cel care considera Realitatea TV, pe vremea când era patronul ei, drept un automobil care trebuie să răspundă prompt la comenzi. Grimasa de dezgust de pe chipul său, în momentul în care a rostit cuvântul "jeg", studiată şi amplificată de tonul ridicat al vocii sale, a fost de o ipocrizie strigătoare la cer. Din păcate, Sorin Ovidiu Vîntu nu bate deloc câmpii. Ştie ce vorbeşte, pentru că în jurul său au roit în permanenţă multe persoane care pot fi catalogate astfel. Pe mulţi dintre ei îi găsiţi în stenogramele din dosarele penale ale patronului. Am văzut atunci cu cât servilism îl tratau pe cel care le-a cumpărat conştiinţele cu bani grei. Pe aceştia, Vîntu i-a ţinut strâns în lesă. I-a controlat la unghiuţe şi batistuţe, pe care, de multe ori, n-au mai avut timp să le scoată din buzunare, sub avalanşa de comenzi ale patronului.

Deşi are dreptate, nu Sorin Ovidiu Vîntu este cel îndreptăţit să dea lecţii de moralitate şi deontologie a profesiei de jurnalist. Jegul din presa românească i se datorează cu vârf şi îndesat. El a consacrat aceste practici pe care acum le blamează public. El este unul din părinţii "ziaristului- vidanjor". Am constatat încă o dată că SOV a rămas acelaşi personaj care-şi umileşte fără să clipească oamenii cu care a lucrat. A făcut-o erijându-se în purtătorul de cuvânt al ziariştilor de la Realitatea TV. Din această postură a anunţat publicul telespectator că aceştia îl urăsc pe Traian Băsescu mai mult decât el. La fel ca Ceauşescu, care a convocat mitingul de pe 21 decembrie 1989, SOV are impresia că este iubit de poporul de la Realitatea TV. Ca să nu mai vorbim de faptul că Vîntu îi percepe pe acei ziarişti ca pe o masă de