-Filmul "Loverboy", al cărui regizor şi coscenarist sunteţi, surprinde, cu mult realism, drama românească despre reţelele de prostituţie. Pe acest fundal, prinde contur o frumoasă poveste de dragoste, care impresionează, atrage, cucereşte… Domnule Cătălin Mitulescu, dumneavoastră credeţi că mesajul unui film pe această temă are (şi) puterea de a smulge rădăcinile unui perpetuu rău social?

- Eu cred că a fi Loverboy nu ţine neapărat de un context legat de prostituţie. Recunosc această dorinţă de a trăi riscant, de a alerga prin viaţă, tocmai pentru că vrei să o trăieşti cât mai intens şi în alte medii. Cred că este o problemă importantă a timpului nostru care, în contextul filmului, este prezentată mai spectaculos, are consecinţe grave imediate, dar ea, în esenţă, se regăseşte, în parte, în viaţa fiecăruia. Dacă nu aş fi simţit asta în viata mea, nu aş fi putut să fac acest film.

-Ce primează, pentru dumneavoastră, în alegerea unui subiect?

- Pentru mine, important este ca povestea la care lucrez să mă provoace, să mă lupt cu ea şi să-mi placă, dar de fiecare dată mă gândesc dacă povestea asta poate însemna ceva şi pentru ceilalţi, pentru public. Sunt tot timpul în acest dialog şi cred că cinema-ul este o artă populară. Mă interesează ca filmul meu să placă, să fie pe înţelesul cât mai multor oameni. Dacă reuşesc asta, sigur că va însemna, implicit, succes, venituri.

-Revenind la povestea din "Loverboy", aţi afirmat că filmul a fost o provocare pentru dumneavoastră ("Am încercat să înţeleg ce înseamnă să trăieşti la limită, să rişti permanent", ceea ce "nu ţine de o anumita vârstă, ci are legătură cu lupta care există dintodeauna între bărbat şi femeie"). Credeţi că există o "luptă" sau o încercare de sincronizare, de armonizare a sentimentelor "masculin-feminin", ori nevoia de echilibru într-o societate în care au