Limbajul nonverbal capătă din ce în ce mai mult teren în preocupările pihologilor, mai ales ale celor specializaţi în dezvoltarea personală. Limbajul trupului „vorbeşte” chiar mai mult decât cel verbal, socializat şi adaptat la circumstanţe, după care ne ascundem uneori ca să fim într-o lumină favorabilă faţă de ceilalţi. Dar limbajul gesturilor rareori păcăleşte, pentru că vine din interior, din subconştient, iar acolo este adevărul cu „A” mare. Iată câteva dintre cele mai frecvente gesturi după care ni se poate „citi” ce gândim sau ce fel de temperament şi caracter avem.

Poziţia cu coatele sprijinite pe masă, cu degetele încrucişate şi bărbia sprijinită pe degetele mari este o atitudine care semnifică fie că persoana respectivă vrea ca o reuniune de lucru să se termine mai repede, fie că încearcă să seducă o persoană de sex opus, fie moment de concentrare pentru găsirea unei soluţii la o problemă care o frământă sau a unei surse de inspiraţie. Degetele încrucişate în permanenţă, indiferent de poziţia în care se află mâinile, indică anxietate, iar degetul mare „captiv” între arătător şi mijlociu indică o persoană perdantă, încercată de sentimentul eşecului. Arătătorul îndreptat către un obiect sau către o persoană sau un grup de persoane, cu degetul mare ridicat ca şi cum mâna ar ţine un revolver îndreptat către o ţintă, arată că persoana respectivă este stresată.

Este un gest des întâlnit la politicieni, mai ales în timpul discursurilor electorale. Salutul de la distanţă, cu mâna, cu degetele răsfirate, este cel al persoanelor care au suferit de curând un eşec. Arătătorul întins sub buza inferioară, iar celelalte degete făcute „căuş”, mascând bărbia, tărdează o atitudine suspicioasă, foarte sceptică. Arătătorul mâinii drepte trecut peste bărbie, imediat sub buza inferioară, este gestul specific unei persoane extrem de sceptice, iar cel stâng în aceea