În fiecare an, mai ales după prima jumătate a lunii octombrie, apare stăruitor întrebarea: „Oare ar fi bine să mă vaccinez împotriva gripei?“.
(Sigur, există şi acele categorii de persoane pentru care vaccinarea este o certitudine - unii bolnavi cronic - sau o responsabilitate, o obligaţie - personalul sanitar, de exemplu.)
Motivele pentru care punem sub semnul întrebării un gest care ar trebui să ne ofere protecţie împotriva unor boli (pentru că reticenţa nu apare doar în cazul vaccinului gripal) sunt individuale, dar în multe cazuri, alimentate de o serie de suspiciuni. Cât de fondate sunt suspiciunile respective? Greu de spus. Cert este că, anul trecut, milioane de doze de vaccinuri gripale au rămas neutilizate, deşi autorităţile internaţionale anunţau cu ton grav, aproape apocaliptic că ne paşte pericolul unei pandemii.
Într-un fel, parcă istoria ne-ar juca feste: în alte timpuri, vaccinarea era privită ca o extraordinară şansă, iar populaţia se înghesuia să-şi facă scut în faţa bolii astfel; astăzi, îndemnul specialiştilor de a ne vaccina este privit cu rezervă.
Ce-i drept, se moare mai rar din cauza unor complicaţii date de gripă decât în cazul altor boli. Şi, cel puţin aparent, gripa are efecte mai puţin dure asupra organismului (totuşi, studiile arată că fiecare viroză ne deteriorează ADN-ul). Chiar şi aşa, ar fi indicat să evităm neplăcerile create de gripă vaccinându-ne sau este de ajuns să ne întărim imunitatea printr-un stil de viaţă echilibrat? Ana-Maria Niţă este editor "Adevărul"
