Ministrul de Finanţe a confirmat recent cele declarate anterior de FMI şi astfel se poziţionează "strategic" în teritoriul prudenţei: prognoza de creştere economică a României pentru 2012 va fi scăzută de la 3,5 - 4% către 2%.

Teoretic, de vină sunt economiile din UE către care România exportă - pentru că exportul a fost motorul ieşirii din recesiunea al României şi este aşteptat să fie în continuare principalul domeniu care să asigure creşterea economică. Pare simplu, chiar simplist. Desigur, reprezentanţii guvernului folosesc momentul pentru a-şi exprima determinarea de a continua programul de investiţii conform planului (doar atragerea fondurilor de la UE şi proiectele de infrastructură sunt elemente economice aflate pe agenda politică a oricărui partid).

În plus, anul 2012 este unul electoral şi oricât ar încerca să ne convingă politicienii că vor ţine în frâu cheltuielile bugetare (afirmaţie mai degrabă destinată să justifice faptul că nu vor fi mărite salariile în domeniul public, vor fi sperăm, îngheţate angajările - mai ales cele pe criterii politice - şi cu siguranţă nu se "umblă" prea mult în sensul majorării pensiilor), cu siguranţă că ceva bani pentru "investiţii de faţadă" vor fi alocaţi.

Vorbim desigur de acele investiţii care asigură o cheltuire cât mai ambiguă a banilor, astfel încât o parte dintre ei să poată finanţa în linişte campaniile electorale: asfaltări de străzi deja modernizate în anii re-cenţi, plantarea de floricele de sezon şi iarbă în pragul iernii şi evident schimbarea acestora cu unele proas-pete la fiecare săptămână, marcaje pi-etonale, amenajarea parcurilor şi toate acele "investiţii" care sunt făcute din bugete locale şi/sau centrale, se văd de către electorat şi nu se pot cuantifica exact în termeni monetari... Cu toate acestea, micile "cosmetizări" deşi pot ajuta în alegeri, nu asigură cumulat decât o creştere