Potrivit titlului noii cărţi a lui Cornel Ungureanu: Petre Stoica şi regăsirea Europei Centrale (Ed. Palimpsest, 2010), în ea poate fi vorba despre importantul poet din generaţia şaizecistă raportat la un anume cadru de manifestare.
Cartea are totuşi o deschidere mai largă. Vorbeşte de mai mulţi poeţi, prozatori, critici şi eseişti români, sârbi, cehi, maghiari, germani, austrieci care, odată cu Petre Stoica şi împreună cu el, se „regăsesc” în spaţiul Europei Centrale culturale, dispusă la rândul ei să-i primească şi să-i integreze. În fond Cornel Ungureanu revine la teme şi idei, la concepte şi reprezentări care l-au preocupat, s-ar putea spune, dintotdeauna, în cărţi mai vechi care au avut ecouri. Ar fi neapărat de amintit: Imediata noastră apropiere, 2 vol. (1980 şi 1990), Mitteleuropa periferiilor (2002), Geografie literară (2002), Geografia literară a României, azi (2003), Istoria secretă a literaturii române (2009). Pe toate le structurează teza că există spaţii germinative literar, marcând, într-un fel sau altul, într-o măsură sau alta, operele pe care le produc. Locul de provenienţă ar fi o componentă a originalităţii, spunându-şi cuvântul, în orice caz, asupra felului în care o operă prinde înfăţişare. Mai ales proza realistă, romanul evocator de medii fac să se vadă limpede astfel de legături matriciale. Mara, spre a relua exemplul invocat de Cornel Ungureanu, nu putea să provină de altundeva decât din lumea de etnii amestecate din jurul Aradului, oraşul de la periferia Imperiului Habsburgic.
Banatul, provincia de la limita vestică a geografiei noastre literare, prin care ne putem revendica şi noi vocaţia eurocentristă, un eurocentrism de la margine, dacă putem vorbi astfel, Banatul, aşadar, e regăsit de Petre Stoica după un lung ocol bucureştean. Stabilirea târzie la Jimbolia („Simbolia”) reprezintă un act deliberat de regăsire de sine, de
