- Social - nr. 876 / 14 Octombrie, 2011 Iredentismul si romanofobia cunosc, in ultimii ani, accente tot mai puternice si sunt resimtite tot mai mult ca o amenintare de majoritatea romanilor ardeleni. O declasata clasa (sau claca, sau cloaca?) politica a invitat in patul deciziilor si in cel guvernamental "dama buna la toate”, UDMR, oferindu-i nu zaharicale, nu bijuterii, nu blanuri, ci niscai ceva mai mult: posturi esentiale in suprastructura (Sanatate, Cultura, Mediu, mass-media etc.), de unde, prin decizii aberante, atenteaza la insasi existenta natiunii romane. Ingerintele, ofensele, denigrarile la adresa neamului romanesc sunt la ordinea zilei din partea "organizatiilor civice” unguresti, santajul politic la varf a devenit o obisnuinta, iar politicienii nostri (?), aburcati in jilturile puterii, fac iute-iute sluj, daca cucoana cea mofturoasa spune ca va gasi vreun pat mai confortabil si vreun amant mai generos, fie el de centru, de stanga sau tehnocrat. Si cand te gandesti ca un anumit tip de "impartialitate”, cu toate partidele, ne-ar caracteriza pe noi, romanii, dupa spusa conului Iancu, mai ca nu-ti vine a crede: sunt altii si mai dihai ca noi! Apoi, personalitatile budapestane vin periodic la Bucuresti, la ClujNapoca, mai cu seama pe la baile Tusnad si, - in numele gogoritei numite integrare europeana – profereaza, cer imperios si ameninta cu sfartecarea teritoriului national al Romaniei. La toate acestea, o idee larg vehiculata in cele mai diverse medii romanesti suna cam asa: "Lasati-i sa-si joace calul! Oricum, si Ungaria, si Romania sunt in Uniunea Europeana, iar granitele nu mai sunt relevante”. Aceia care vehiculeaza un astfel de concept simplist or fi oameni de treaba, de buna credinta chiar, dar au un mare, as zice enorm, defect: sunt corigenti incorigibili la capitolul istorie nationala si europeana si filosofia istoriei. Pentru ca acea "schimbare