\"ROMÂNI, TOŢI CEI CARE POT SĂ ŢINĂ O ARMĂ ÎN MÂNĂ - LA ARME!\" Cu acest mesaj războinic a apărut primul număr al postdecembrist din Scânteia Poporului, fostul oficios al partidului vopsit ca să mimeze democraţia, şi care, în scurt timp, avea să se vopsească iarăşi, în Adevărul.

Înarmare şi vopsire. Cele două cuvinte de ordine ale acelui decembrie de foc. Noua putere dădea arme şi muniţie la populaţie, chipurile pentru a apăra instituţiile statului, în vreme ce ea însăşi trecea printr-un proces grosolan de fardare.

Toată activimea de partid şi securimea se vopsea în culorile democraţiei, în vreme ce românii începeau să se omoare în stradă. Populaţia, acaparată de diversiunea împuşcăturilor şi a teroriştilor, nu a mai fost atentă la perfida operaţiune de cosmetizare.

Excepţional documentarul de joi seara, de la TVR1, al lui Cornel Mihalache. Spre deosebire de alte producţii dedicate evenimentelor din decembrie, "Piepturi goale şi buzunare pline" are meritul (şi curajul) de a spune câteva lucruri pe nume.

În România, în decembrie 1989, a fost o lovitură de stat, vopsită stângaci în revoluţie. Impresia de revoluţie a fost creată prin distribuirea de arme şi muniţie la civili, care au fost instigaţi să se omoare între ei. Fiecare parte credea că trage în terorişti, care, nu-i aşa, vorba lui Iliescu, "împuşcă din toate poziţiile". Când s-a tras linie, au rămas o mie de morţi şi nici picior de terorist. Pentru că teroriştii nu au existat.

Cea mai tulburătoare concluzie a documentarului lui Mihalache este că protagoniştii din stradă ai mişcării din decembrie 1989 se împart în două categorii: eroi luptători şi eroi martiri. Iar primii (unii ştiind ce fac, cu sânge rece, alţii, doar manipulaţi cumplit) i-au împuşcat pe cei din urmă. Pentru că ei au fost cei care au avut arme în acele zile.

Şi primii şi urmaşii celor din urmă primesc şi astăzi ban