Ne plângem că suntem oaia neagră a Europei, că străinii nu dau doi bani pe noi, că nu ne este luată în considerare cultura, aşa cum ar merita.
Ce facem însă când ni se dă o şansă, când străinii ne spun în sfârşit „hai, arătaţi-ne şi voi de ce sunteţi în stare!"? Păi facem ce ştim noi mai bine, adică ne dăm cu stângu-n dreptul.
Să luăm, de exemplu, Târgul de Carte de la Madrid, care a avut România ca ţară invitată de onoare. Mai întâi o precizare: acest târg nu e unul destinat publicului, ci specialiştilor - editorilor care să se întâlnească şi să încheie contracte. Era, deci, o bună ocazie ca literatura română, pe care se pusese focusul, să apară serios pe piaţa spaniolă.
Condiţiile au fost create, la fel şi cadrul: Institutul Cultural Român s-a ocupat de construirea standului ţării noastre şi de deplasarea la Madrid a şase scriitori care să participe la prezentări publice. Standul a fost pus la dispoziţia editurilor din România, dar ele au găsit de cuviinţă să trimită la Madrid doar nişte cărţi. Dacă însă cărţile ar fi atras atenţia vreunui editor străin, acesta nu ar fi avut cu cine să discute eventuale contracte, pentru că nu era nimeni din partea editurilor româneşti la stand. Cu o singură excepţie notabilă: Humanitas, care a avut permanent un om acolo - Lidia Bodea, directorul editurii.
Cât despre cărţile trimise câine surd la vânătoare - şi aici s-au întâmplat defecţiuni. De exemplu, deşi eram scriitor invitat la târg, nu exista niciun volum al meu printre cărţile expuse. Nu ar fi fost mai ieftin şi mai eficient, decât să mă transporte pe mine la Madrid, să fi dus cărţile mele? Poate, dar atunci nu am mai fi avut de-a face cu ceea ce numim „treabă românească". Iar noi suntem români! Cezar Paul-Bădescueste editor "Adevărul"
