- Comentariu - nr. 876 / 14 Octombrie, 2011 Viata romanului, un sir, nesfarsit, de privatiuni! A ameninta (populatia) e simplu. Insa o guvernare care traieste din amenintari este ea insasi amenintata. Reteta austeritatii, la noi ca si in lume, inca nu-si arata roadele. Dimpotriva. Oamenii ar putea accepta sacrificii, cum au mai facut-o, dar in niciun caz nu accepta minciunile despre bunele intentii sau solutii eficiente, desi ele nu sunt nici bune, nici eficiente. In lipsa de idei si solutii, guvernarea se agata in continuare de condamnarea crizei globale si tot mai europene. Acum, recastigarea increderii intr-o situatie atat de tensionata si inca periculoasa in economia si in pietele globale pare sa fie unica varianta de iesire din criza. Desi, apreciaza analistii, nu exista din pacate manual de combatere a crizei, cum nu a existat nici manual de trecere de la comunism la capitalism, un lucru este absolut sigur: nu ai nicio sansa sa reusesti ceva cu oameni care n-au reusit nimic, niciodata, intr-o profesie sau in administratie. In schimb, ei, aflati acum la guvernare, tot vehiculeaza ca problema ar fi comunicarea. Din pacate, problema nu e atat informatia, cat, mai ales, atentia. Aceea pe care oamenii obisnuiti, strada, ar vrea ca ei sa le-o acorde. Cat despre informatie, pe langa ca e slaba, e si confuza, mincinoasa, neconvingatoare. Cata vreme, avem nevoie de un buget pentru a face ceva, a crea locuri de munca, nu pentru a plati datorii, omul simplu are tot dreptul sa se intrebe: cu o asa guvernare, bine, bine, facem sacrificii, dar pentru ce? Intrebare fireasca, atat timp cat sacrificiile (austeritatea) de pana acum nu si-au aratat, deloc, roadele. Cand sa-ti mai fie si bine, daca intreaga perioada a vietii se rezuma la un "lant”, nesfarsit, de sacrificii? Chiar, cand?... oameni care n-au reusit nimic, niciodata, intr-o profesie sau in administratie. In schimb,