Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană. Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi. NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.
Povestea noastră a început într-o seară când el m-a luat de mână şi m-a trecut un pod, ţinându-mă strâns-strâns, aproape dureros. N-avea atingerea catifelată din filme, nici degetele de pianist ale amanţilor de prin cărţi, ci mâini mai degrabă aspre şi pline de pistrui. Nu cred că mai văzusem vreodată atâţia la un loc. Sau poate nu mă uitasem niciodată cu atenţie la mâinile pistruiaţilor.
Văzând că mă uit la dosul palmei lui, m-a privit, a zâmbit şi instant i s-au deschis ridurile din colţurile ochilor, ca o imagine prematură a urmelor timpului ce încă nu trecuse şi ale sufletului ce nu iubise şi nu murise. Era vară, cea mai incendiară dintre luni, o seară pe care memoria mea afectivă a înregistrat-o ca fiiind cu lună plină. Am ştiut atunci că asta era o promisiune. De dragoste, fericire şi încredere.
O VISĂTOARE REFUGIATĂ ÎN RADIOHEAD
Aveam 24 de ani şi credeam că pot schimba lumea. Că e suficient să fiu foarte bună la ceea ce fac şi că asta va produce declicul necesar. Îmi plăcea să fiu foarte ocupată, aveam două joburi şi mi se părea că este de datoria mea să îi îndrum pe cei mai tineri decât mine, să îi ajut să îşi găsească drumul. Eram altruistă pentru că îmi doream să
