„Weekend Adevărul“ vă prezintă o incursiune în Tirana, capitală care s-a ridicat de la stadiul de oraş de război la cel de aspirant către statutul de metropolă europeană. Parcurgând drumul spre Albania via Bulgaria şi Macedonia cu maşina te face să te simţi mândru că eşti român. Nu e România chiar Germania estului, însă peisajele dezolante din împrejurimile ţării noastre îţi pot da curaj.
Vecinii de la sud de Dunăre n-au scăpat de aspectul de lagăr comunist, clădirile cenuşii, blocurile crăpate şi străzile pline de şanţuri dând senzaţia că ai dat timpul înapoi cu cel puţin 20 de ani.
Sentimentul de stinghereală continuă trecând graniţa spre Macedonia. Acolo, mediul înconjurător te transpune în scenariul unui film de groază. Este aproape sinistru să mergi sute de kilometri în care singurul companion să fie şuieratul vântului. Omul? Specie rară. Când şi când vezi un năpăstuit cărând supărat o sacoşă spre casă.
Poate şi d-aia trecerea în Albania vine ca o izbăvire din infern. „Ţara Vulturilor" e cel puţin un pas înainte spre civilizaţie. Toată Albania se concentrează însă într-un singur nume: Tirana. Sau Tirona, după cum te corectează localnicii. Tot ce ţine de „Ţara Vulturilor" are legătură cu capitala sa. De la turişti, locuri de muncă, zone de distracţie şi până la fotbal, în Tirana se întâmplă totul. Iar albanezii au înţeles asta repede. Locuitorii de prin toată ţara şi-au părăsit oraşele natele şi s-au mutat cu căţel şi purcel în capitală. E şi normal, statul le-a permis să construiască ce le-a trecut prin cap pe suprafaţa Tiranei.
Aşa se şi explică faptul că aici nu există cartiere gen Ferentari, ci tot oraşul arată, în mare, la fel. Lângă blocuri vechi, mâncate de timp, tronează hoteluri de cinci stele, clădirile în stil italian se întrevăd pe lângă cartiere de tipul turcesc, iar barurile luxoase sunt poziţionate lângă bodegi de cartier.