Ca semn de recunostinta, Patriarhul Partenie I, impreuna cu membrii Sinodului de atunci, a decis sa ofere Moldovei moastele celei mai iubite sfinte din toti Balcanii: Sfinta Parascheva. Apropierea de Dumnezeu si de sfintii in care a binevoit sa reverse belsug de har are darul si de a incalzi inima omului, dar si de a-i scoate la iveala multe unghere intunecate in care zac rautati si viclenii nebanuite. Asa se intimpla si cu aceia care se apropie de Sfinta Parascheva. Unii indura frigul si ploaia, aduna oboseala ore intregi petrecute la rindul pelerinilor ce se indreapta spre racla cu sfintele moaste, dar se intaresc in credinta, primind ajutor si vindecare sufleteasca sau trupeasca. Altii, fara a face un pas inspre baldachinul de linga catedrala mitropolitana, numai cit aud despre aceasta sarbatoare sau o vad prezentata la TV si le este suficient ca sa se inversuneze, deopotriva, si impotriva harului dumnezeiesc si a evlaviei omenesti. Sigur ca se mai intimpla ca unii din cea de-a doua categorie sa foloseasca drept pretext o imbulzeala de citeva secunde sau un calcul de mare precizie facut de numaratori de pomelnice si evaluatori de cistiguri fabuloase. Fiecare intilnire cu sfintenia tulbura inima noastra si ne face sa scoatem din ea cele bune sau cele rele, dupa caz. Asa s-a intimplat si anul acesta, cind cineva a avut ideea, deloc originala, de a calcula cite sute de milioane de lei vechi s-ar aduna din pomelnice intr-o singura zi, punind sub semnul "afacerii" faptul ca Mitropolia primeste donatiile credinciosilor insotite de numele de botez ale celor care vor fi pomeniti la slujbele de la catedrala. Totul e cu bataie lunga, evident. Anume sa se arate ca Biserica prospera, aduna bani cu nemiluita si, ca atare, n-ar mai trebui sprijinita deloc de stat, ba chiar ar trebui sa fie buna de plata, ca doar nu difera de o societate comerciala oarecare. Iar prin felul in ca