Suntem membri activi NATO. Şapte ani au trecut de la înregimentarea în structurile militare euro-atlantice, plus încă zece ani în care ne-am făcut încălzirea în cadrul "Parteneriatului pentru Pace". Astfel, militarii români s-au desfăşurat pe trei continente, începând cu Angola (ca trupe ONU de menţinere a păcii) apoi în spaţiul ex-iugoslav, iar acum în Afganistan, după un stagiu de câţiva ani în Irak.
Am pierdut oameni, am primit laude, am acumulat experienţă. Cu dotarea stăm mai prost, dar încet-încet se rezolvă şi asta. Avioanele F16 încă ne aşteaptă în hangarele americanilor.
În schimb, ni se recunosc meritele în materie de organizare. Este a doua oară în decurs de trei ani când lideri din ţările NATO se reunesc la Bucureşti. Dacă în 2008 s-au înregistrat cea mai mare participare şi cea mai complexă agendă din istoria NATO (nemaivorbind de costurile care au depăşit 30 de milioane de euro!), la reuniunea care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute au fost de zece ori mai puţini invitaţi - despre care se spune că şi-au achitat singuri cheltuielile.
E drept că la Adunarea Parlamentară nu s-au văzut nici uniforme strălucitoare, nici feţe de şefi de state sau de guverne. În fapt, rolul ei (lipsit de putere de decizie) constă în dezbaterea şi proiecţiile pe teme de securitate, un incubator uriaş de analiză şi propuneri. În "bucătăria" sa intră orice subiect şi fiecare stat membru NATO, în plus şi reprezentanţii ţărilor partenere pot contribui la dezbateri. Concluziile sunt de multe ori luate în seamă de cei care deţin puterea de decizie în alianţa militară.
Bunăoară, la Bucureşti s-au purtat discuţii pe obişnuita temă a misiunii NATO din Afganistan, de departe cea mai importantă a alianţei, despre misiunea prelungită din Libia şi pe subiectul securităţii cibernetice. Noul concept strategic al NATO, scutul antirachetă, a
