S&P a scazut din nou ratingul Spaniei pana la nivelul AA-; in urma cu o saptamana, Fitch a retrogradat atat Spania (AA-) cat si Italia (A+).
In declaratiile si rapoartele catre presa, ulterioare retrogradarii se vorbeste despre cum aceste retrogradari "reflecta" anumite realitati economice precare din tarile respective.
Altfel spus, retrogradarea vine ca un efect al unei situatii economice deja problematice.
Retrogradarea ratingului de tara reprezinta, de fapt, evaluarea riscului de faliment pe care Guvernul tarii respective il prezinta. Pe masura ce ratingul scade, creste riscul - ratingul maxim AAA reprezentand cel mai scazut risc din piata, la momentul respectiv (in august, SUA si-au pierdut ratingul triplu A, acordat de S&P).
In pietele financiare, unde pare ca se determina mersul lumii astazi, cresterea riscului aduce cu sine o crestere a primei de risc pentru creditele acordate tarii respective; mai simplu spus, cresc dobanzile. Pentru comparatie, dobanda pentru imprumuturi pe 10 ani acordate guvernului Germaniei este de 2,2 procente, iar pentru imprumuturile pe aceeasi perioada acordate Greciei, dobanda este de 24 procente - ceea ce face ca aceasta metoda de finantare sa fie impracticabila de catre guvernul elen.
In momentul in care dobanda creste suficient de mult - 7 procente este nivelul critic actual - tara respectiva isi declara incapacitatea de plata, nemaiputandu-se finanta direct din piete pentru a-si acoperi nevoile bugetului de stat.
Atunci "troika", cum este numit in presa trio-ul UE/FMI/BCE, intervine cu un imprumut de salvare a economiei respective, imprumut cu dobanzi mai scazute decat cele din piete. Odata cu banii vin si masurile de austeritate, cresterea taxelor si reducerea deficitului bugetar.
Acelasi scenariu s-a intamplat deja in Grecia, Irlanda si Portugal