Vineri după amiază, ora 17:00. Holurile internatului pe jumătate şantier în lucru, pe jumătate palat găzduiesc borcane minuţios înnobilate cu nasturi catifelaţi, picturi mai colorate decât animaţiile de duminică dimineaţa şi părinţi mai obosiţi decât în orice altă zi a săptămânii.
Părinţii faţă în faţă cu potenţialul propriilor copii, atârnat de pereţi şi tavane, îi aşteaptă pe cei mici să iasă din spatele uşilor gălăgioase. Este cald, ca-n orice palat şi praf, ca-n orice şantier.
Palatul copiilor timişoreni pune la dispoziţia elevilor cercuri şi programe artistice de după şcolă. Programe gratuite, susţinute de profesori şi cotizate cu doar 15 lei pe semestru de către părinţi, pentru a utila lumea artistică şi cu materiale. A doua uşă cu preşuleţ, pe drepta, anunţă sala de pian şi de teatru. Pian este, diplomele spun povestea succesului teatral şi muzical al celor ce i-au trecut pragul. Teatrul şi recuzita sunt în mintea celor prezenţi, pentru că scena pe care repetă cei mici este o simplă cameră de internat.
Claudiu Dogaru se joacă cu imaginaţia a zece copii proaspăt întorşi din vacanţă, cu poveşti noi de inventat şi de jucat. Exerciţii de mişcare, exerciţii de memorare şi multă, multă improvizaţie încălzesc muşchiul imaginarului celor mici. Profesor de teatru în cadrul Palatului, regizor la teatrul studenţesc Thespis şi actor colaborator cu Teatrul Naţional Timişoara, Claudiu are în grijă nouă trupe de câte zece copii cu vârste între 7 şi 14 ani. Copii cu probleme de comunicare, de socializare au trecut prin orele de teatru susţinute de el „şi au început să fie mai curajoşi, mai comunicativi, în urma exerciţiilor şi reprezentaţiilor ţinute în faţa unui public", spune Claudiu Dogaru.
Până unde duce improvizaţia
Poveştile pe care cei mici ajung să joace sunt produse ale propriei lor imaginaţii, pentru că la cercul de teatru, actorii îşi s