Ion Iliescu se enerveaza rar si iese la atac politic inca si mai rar. Din pacate, am putea spune, pentru ca dispune de capacitatea, inexistenta la marea majoritate a politicienilor actuali, de a sesiza chestiunile esentiale. Enervarile sale sunt mai mult decat sugestive si merita, din plin, efortul de a fi urmarite.
Penultima data s-a enervat pe Catalin Voicu, pe care l-a numit "palavragiu" si "laudaros", intr-o incercare abila de a limita pagubele produse de respectivul, care explicase pe telefonul mobil cum functioneaza, de fapt, sistemul de putere constituit in Romania dupa 1989.
Ultima enervare a singurului politician de calibru de care PSD dispune a avut loc recent si a vizat, putin surprinzator, proiectul votului prin corespondenta pentru diaspora, si, surprinzator de aceasta data, asa-numita Miscare Populara.
In ce priveste votul prin corespondenta, intelegem usor de ce este nevoie ca Ion Iliescu sa intervina direct. Chiar daca procedurile tehnice din proiectul PDL sunt perfectibile sau de-a dreptul inacceptabile pentru PSD, problema este politica, nu tehnica.
PSD nu va accepta nicio varianta de astfel de lege, nici daca aceasta ar include, teoretic, modalitati infailibile de garantare a corectitudinii votului din strainatate. Motivul este simplu. Romanii din diaspora nu sunt PDL-isti din tata-n fiu, dar stiu cu precizie cui datoreaza faptul ca au fost nevoiti sa-si ia lumea in cap, pentru a avea un salariu imposibil de castigat din munca cinstita in Romania.
Iar acest fapt se reflecta, de fiecare data, in modul cum voteaza. Ion Iliescu, care a patronat cel mai mare exod al romanilor pe timp de pace, intelege la randul sau faptul ca aplicarea principiului "un om, un vot" in diaspora ar echivala cu anularea sanselor PSD de a mai ajunge vreodata la putere in Romania, indiferent de ineptiile, stangaciile
