Când e rost de întâlniri în puncte cheie din oraş, cei mai mulţi se grăbesc să pomenească de „Crucea de piatră“, Borcanul cu miere, „La căţaua leşinată“, nicidecum să dea o stradă ca reper.

Eşti considerat „de-al casei“ în Bănie dacă dovedeşti că stai bine la capitolul orientare prin puncte legendare. Mai toată lumea le ştie, însă puţini sunt cei care şi pot sune povestea din stapele lor, de multe ori una care s-a scris în secolul trecut, iar aici vârstnicii se arată cunoscători. Numele lor s-a transmis prin viu grai de la o generaţie la alta.

Constantin Avram, un craiovean în vârstă de 82 de ani, pică de gânduri până să spună care-i treaba cu acea cruce de piatră din colţul pieţii din cartierul Valea Roşie şi mărturiseşte că o ştie acolo de-o viaţă, iar când îl întreabă cineva de zonă o identifică rapid cu bătrânul obiect.

Pentru Dumitru Munteanu e limpede ca bună ziua că povestea acesteia e una şi aceeaşi ca în cazul celorlalte existente în ţară. „Pai cum nu ştiţi, mă miră, că nu credea să nu fie cineva care să nu fi aflat că ăsta era locul unde se adunau prostituatele. E de când lumea şi e în fiecare oraş. Nu ştiu de ce nu au demolat-o până acum“, a povestit bărbatul.

O variantă asemănătoare are şi Nicolae Bărbulescu: „Era punctul de întâlnire al fetelor frumoase şi bune. E de vreo 50 de ani curcea asta de piatră aici“. Nea Bebe, după cum se recomandă, le respinge categoric şi se arată indignat de asemenea asocieri. Din ce a aflat, este strânsă legătură între „Crucea de piatră şi pandurul Popa Şapcă, şi aminteşte de anul revoluţionar 1848, când haiducul şi ai lui au venit de la Islaz şi au înoptat aici, în câmp, căci asta era atunci, iar ce numesc unii acum o bucată de beton oarecare este de fapt un monument ridicat în memoria lui“. Merge mai departe şi completează cu o lămurire: „A fost şi zonă periculoasă asta, plină de bă